PALAVRE ALBE – MW2009

A NU SE RECITA
(om si univers)
eu?
eu cine sunt ?
poate sarea marii
diluata de lumini solare sau nocturne
nevazut de abisurile astrale
cu gandul la ele perpetuu tarand
suferintele grele ale omenirii
cristalele cenusii deasupra carora noi
ne transformam in eu sau tu
chiar nu stiu cine sunt!
sunt nimeni…
atat de nimeni incat
transparentza aerului
nu ma poate primi in faldurile ei…
dar in oglinda vad doar
fereastra din camera cu soare
si nimbusi simpli in spatele ei
fosnete de copaci triluri glasuri
de oameni si copii
intelegi?
nu plange pentru ca nu pot citi
nici lacrimi nici destine…
nu ma pot citi pe mine insumi
pentru ca…nu exist!
straniu…eter…vid…
caut umbra mea pe cernoziom
…iarba creste fara mine
si umbra altora se bucura
de verdele ei ca o viata….
sunt nimeni….
MW1985