fantani pe malul resemnarii cu salcii pletoase si lacrimi
discursul este prea lung dar imbratisarea finala are
mirosul unui desfrau inert si pe umarul tau ca o frunza
cade privirea plansa pana la rosu nocturn funebru
ca un carabus obosit rostogolind un bulgare de gunoi
spre cetatea in care il asteapta copii biafrei infometati…
cearta-te tarziu in miez de noapte cu gandurile tale
oamenii din jurul tau te privesc straniu parca fantome
singura si unica ta durere se revarsa valuri valuri
in pustiul sterp de dragoste si cu dune de nisip inselatoare…
fata morgana ranjeste din departari cu dinti de palmier
si cascade cristaline iti amagesc retina cu speranta ca poate
vei gasi !…
scoicile se deschid peste veacuri…
ochii tai perle vor privi din alta lume,
doar un cer azuriu cu nimbus…
pamantul are setea din tine!
nu esti!

MW2008