Postat in 1 | 6 Comentarii »
zăpadă târzie între somn şi înger
Tăcerea e o prelungire spre ape
ca şi labirintul îngenuncheat anevoie în noi
mal de fugă spre moarte
mai presus de adevăr sunt zeii
cu tălpile arse în istorii scrise cu litere mici
alunecoase năvoade târâte spre larg
al treilea cântat în zori
un paradis din colţi de elefant
unde niciodată soarele nu apune
nici privirea nici albastrul
Odessa (Luminita Petcu)
de ce mă simt împins spre prăpastie
devorat de vise până la osul stern ?
odată cucerită Troia
ne culcam pe frunze de papirus
oferindu-ne jertfe dulci
şi cupe cu otravă
nimic nu e mai preţios
decât o cădere veşnică
după un somn scurt
Rameau (Adrian Grauenfels)
desprinderea de fluturi e o întâmplare
ca o zăpadă târzie de aripi între somn şi înger
subţire licornă de seară uitarea
până la gleznă i-am ridicat privirile până la gleznă
şi nu am găsit decât cenuşa unor semne amorfe
lipsite de aer
marini (Marina Nicolaev)
***
INSOMNII
Atit de straine toate de mine
atit de singura in mine insami
privind indelung peste zei
cum impart potrivnica in miezul pamintului
o viata citita prin ziarul deschis al aproapelui
un clinchet subtire inconfundabil din care lipsesti
niste sfinxi in exil prin urmare
nuduri de Rubens pe coperti de jurnale absurde
undeva se vede cimpia mirosind a griu copt
ce rost are uitarea nisipul veacul in care traiesc
daca mi-e frig pe diguri de tine ?
monotone anotimpuri pedalind spre uitare
numai viata mea atit de altceva
un fel de iluzie pina la capat
in tremurul stins al unui oras in noapte
un loc de care ne vom aduce aminte mai rar
solitari
si plini de insomnii…
atit de singura in mine insami
privind indelung peste zei
cum impart potrivnica in miezul pamintului
o viata citita prin ziarul deschis al aproapelui
un clinchet subtire inconfundabil din care lipsesti
niste sfinxi in exil prin urmare
nuduri de Rubens pe coperti de jurnale absurde
undeva se vede cimpia mirosind a griu copt
ce rost are uitarea nisipul veacul in care traiesc
daca mi-e frig pe diguri de tine ?
monotone anotimpuri pedalind spre uitare
numai viata mea atit de altceva
un fel de iluzie pina la capat
in tremurul stins al unui oras in noapte
un loc de care ne vom aduce aminte mai rar
solitari
si plini de insomnii…
Text si poza :
Luminita Petcu
Luminita Petcu
===
Te ştiu acolo
în strigătul mării
cu vântul nepătruns printre coaste
sprijinit de pamânt
în dreptul inimii
curgând ostenit
în fiecare piatră
pe care- mi odihnesc
braţele şi pescăruşii
de-asta sunt aşa de liniştită
că pulsezi odată cu mine
desparţiţi doar de ploi..
( Luminita Petcu)
foto: Spring-Luminita Petcu
Vântul turbat e o cauză nobilă de discuţie. Un vânt turbat stăteaîntr-un colţ abscons al zilei rozându-şi unghiile de ciudă. In altcolţ al sălii de bal infantele îşi puneau în vedere nurii apocalipticişi mărgele antiangoasate cumpărate şiret de la precupeţe cufuste mari, largi, sub care ne puteam ascunde concretul şi siguranţa de atâta cutare negăsire. Madrigale se rostogoleau sărate, prelinse din bucătăria
largă, afumată unde soldaţi pe cai sărutau din buze, nevestele altora.
Era cald şi niciunsteag nu flutura în bernă. Pasta din caserole era exact al dente îmbibată în uleiuri râncede de niciofloare iar tu zăceai fericită greblând alene un vânticel turbat ce te adulmeca cu lascivă dorinţă.Bătea pendulul a şase fară o litră, corabia strecurată în port icnea a dragoste târzie, docilă tu aşteptai după orele dezacordate să pictezi vântul turbat în culorile căprui ale ochilor tăi murgi inegalabili de trişti…
(Adrian G)
Postat in 1 | Tagged Add new tag | 1 comentariu »
Postat in 1, Blogroll | No Comments »
BIANCA MARCOVICI
Impactul Virtualului- Bianca Marcovici- Semnal de Carte
===
” prefer o haina ponosita si mai ales
dulceata de ardei iuti ..”
Iata Impactul Virtualului, o noua culegere remarcabila de poezii in limba romana.
Titlul mai potrivit acestei carti deosebite ar fi “Nocivul Virtualului”, poeta
Bianca Marcovici lansand inca din primele pagini semnale de alarma:
“ne-am legat la ochi\ne-am astupat urechile\ ramanem legati
in lumea virtuala “.
Realul, concretul sunt cu greu palpabile, ca un teren amorf intre turnul de fildes si marea in care cadeau nu de mult catiuse.
“acolo\campul e semanat mecanizat de pasarile mecanice\ iar pe stalpii de tensiune se atarna rufele nemuririi incropite..\
sa ma scald pur si simplu in adevarul pamantului roscat “
( stalpi de inalta tensiune)
Dar peisajul cotidian altera condeiul poetei. Zilele sunt o rutina presarate de deceptii, de existentialism , de critici virulenti si probleme. Undeva virtualul pandeste realul, batalia se da intelectual, cu vorbe,
fiecare parte invocand o Nirvana falsa dar cat de atragtoare:
“nu reveni la concret
lasa-ti pulsul sa accelereze
rimele pierde-le printre randuri
Rodrigo, adu-ti aminte Rodrigo..
paseste incet
printre ierburi doarme cineva..”(paseaste incet printre ierburi)
E momentul rafuielii cu muza poetei. Erato pare demodata, stinghera in atelierul poetic al Biancai. Virtualul modern ne prezinta o textura evident digitala. Ecranul verde
arunca poetului capcane mocirloase, angoasate. Sa scrii sau sa nu scrii? Ce-i zice muza? Pare legata prin fibre optice, webul e mediul, poate cocheteaza cu un client din Australia.
Oare satelitii ce plutesc peste noi mutand depese intre continente sezizeaza emotia unui poem de dragoste? Poeta recurge la zgomote:
” uneori imi pun blacheuri la pantofii noi
sa-ncerc sa ma iei in seama cu putin zgomot
linistea oboseste…
viata palpaie prin nepoti
iar tu n-ai acces
peste pete albe
povara de a te stii
s-o porti ca un steag,
frunza uscata
nu-mi datorezi nimic! “
(scrisoare pentru muza)
Dar muza se retrage sfioasa in real, admonestata - Bianca ne anunta franc, linear: “cineva ii cunoste sufletul\altcineva trupul.”
Poeta combate tot. Vanitatea umana, groaza de neant, fatatnicia cu transcendenta si umor:” Nu vreau sa cuceresc alt Everest! \ egoismul tau, de a citi numai pe tine
credulitatea e o farsa care ne-o joaca unii
fatarnicia asisderea \ ingerii pot fi si negri.”
( stiri despre poezie si poet)
Si ce e mai virtual realului decat realul? Semiotica poetei refuza simbolurile:
Fontana di Trevi, Roma oras intreg, Muzeul Rali la Cesaria ..ce sunt daca nu fugare evadari din virtual?
Cat poti zabovi la un muzeu? la ce bun? Infinitatea e acasa, construita din mesaje poetice de erotismul unei femei care si-a implinit functia biologica dar si nu cea comunicativa.
” in numele trandafirului \ oferit de ambulanti \ mereu te zbati
sa cauti la radacina durerii
lumea e extrem de superficiala
click si mesajul tau zboara.”
( Fontana di Trevi )
Dar cartea aduce si mirabile transfigurari, poeta se imbata cu litere, ne sugereaza orgii de cuvinte imediat dupa denigrarea sexului opus: “sunteti obsedati de femei, barbati in ventuze abisale ” , ca sa se relaxeze intr-o predica cinica:
“centurile de castitate cu pompoane /si chei potrivite pentru sotii grijulii/ de dupa
garduri si din amfiteatre/
li se scurg ochii leoparzilor fixisti / morti dupa orgii de cuvinte
aruncate precum rosiile /
/in ochii mei nisip nisip nisip “
(autoparodie)
Dar realul bate inevitabil la usa. Spectrul razboiului permanent. Generatia post belica cu sirena de alarma grevata in cortex, rezoneaza. In poemul (ma ia cu frig ) urmarim saga unei calatorii auto biografice dar nu prin Paris sau Barcelona cum am crede, ci suntem martori la autoflagelarea poetei in introspectii personale: “rolul meu e probabil scurt
amagirea fericirii imprumutate”Dar amagire e si poezia cu care ne pregateste evadarea din real:
” rolul artistei va fi abisal/ ea va inmarmuri publicul, doar mainile o vor de de gol privindu-le dupa spalarea vaselor…. de ce te amagesti ca vei puteau fugi de toate astea? “( ma ia cu frig )Dar acesta incercare de strunire a virtualului este si ea o antrepriza ambiguua. Poeta isi asuma impactul comuncarii eterice in paralel cu readucerea cititorului in real. De fapt suntem personaje functionale intr-un teritoriu haotic. Decizia e a cititorului daca sa accepte sau nu capcana vorbelor.La randul ei poeta cocheteaza cu flavoarea veche dar cat de eficienta a parfumului poetic:” undeva candva sufletul tau a fost pereche pe strada mea unde copacii au inflorit sfidator de frumos pentru o tara care ucide prin caldura, frica sufocandu-ne prin lipsa de tandrete!
n-am mixer de cuvinte…
simte-ma zilnic!”
( parfum de femeie)
Si tu cititorule esti obligat sa alegi. Intre mucegaiul ratiunii si impactul virtual al Biancai, exact cum gasim in “mucegai”:” m-as plimba pe muchie de cutit
muchia luciditatii.. impreuna cu tine.
Tu echilibrul meu.”Invit la buna citire si emotie estetica la lectura acestei culegeri de poeme.
Adrian Grauenfels
Israel 2008 Continuă să citeşti »
Postat in poetry and art photo | 14 Comentarii »
uneori ma ratacesc
busola ravasita
intr-un loc prea plin
de directii
si gropi
in ce limba sa-ti spun hello
in cel al versurilor tale
albe
de atita citit si rascitit
au iesit pe partea cealalta
sub forma de aburi violeti
ce stie ecranul de pamint reavan
ce stiu eu de ochii orisicui
ce stii tu cum e sa-ti dregi vocea
vino la mine de shabat
god for take-out
( Aditza)
uneori te simt aproape
deshi esti peste granitza
untr-un loc plin cu creioane si gropi
tusesc
imi dreg vocea ca sa iti zic hello
e un act plin de blandete sa zici cuiva salut
chiar daca nu ai citit poemele lui
si nici nu te-a invitat la masa de shabat
stii .. umblu descultz
ca sa simt mai bine
pamantul tau revan sub pleoape
(Rameau)
Postat in 1 | 1 comentariu »
Sonic Mass 2 - Arh Doron Serban
Intind mana spre sunet
ca o caldare goala reverberatia
urc creasta unui acord
ca un val vibrator
un cal calator
un stol stropit de sare
soare alb cu pete solare
tu unde?
Carte de bucate
sa stii ca o sa cuceresc bucataria ta retro
precis ai pus muraturi si sunci la afumat
piciorul unui poet in saramura si foi de dafin
cateva erori poetice inshirate pe franghia rufelor decadente
iar eu, un epsilon descojit de miez
un fugar pe o panza dintr-o expozitie inchisa din cauza de mucegai pe panze,
ni se explica atat rece de mov in suflete
ca un balet de papushi pe o sarma imaginara
ca o viata irosita la carciuma cu barbati infantili
care isi masoara orgoliul de metraj egoist
mustata lor de culoarea cocorilor tomnateci
caprele lunare rumegand din afectiunea noastra neconsumata..
acum poti inchide cartea de bucate lasand un semn
la foaia cu ciorbe pentru amantii miopi ca mine.
Rameau - Noe 2007
Sonic Mass by Doron Serban- USA
Postat in 1 | No Comments »
am fost arestat
cica imi strang de gat propria moaca de asin prajit
cu sosuri de menta, intr-o cautare febrila a identitatii mele feline
sunt oare un leoprad? un lynx fertil inseminat? un ghepard nobil pus pe joaca
in bratele unei sclave pe care o amushin sub centura razand de ignoranta ei impingand cu laba de urs fata ei mirata ca de icoana in cadere, mereu vorbesc de caderi fara parasuta de la etajul acela cu pederasti si violonisti , cu femei liber politic sau dezbracate pe bani grei dupa cum cere legea statului in picioare, statul la cozi , la macinat cafe-arta, ba nu, o spargem cu ciocanul , in pasdepemii de cioburi hamurabice decodificate, decafeinate decomprimate , sug o pastila antiscarba , ma scarpin in demolarea unor imagini alb-negru cu niste carutzuri fara bebei, fara eizenstein, rahat de regizor si asta, vad un jesus felat pe cruce de o crestina fara buletin, o provinciala cu minus clase si bataturi doldora de juxtapozare, de microcefaleza, de cretinobalacire hidraulica cu zmeul de rezerva pasiflorat de deflorescenta si singuratatea acestor clipe necontrolate bici, scuipat, muci, puroi, flegma, urina, sange, carpe diem, astrolab, sanki, parastas, matilda.
Postat in 1 | 5 Comentarii »
RUBEN DARIO
http://www.hermeneia.com/traduceri/4358/
PICTURA : ION VINCENT DANU
Te rog lasă-mă să-mi povestesc teama
prin rânduri ce vorbesc.
Cum au disparut:
tinereţea-mi, inconştienţa
visele pline cu roze
doar amarul îmi deflora viaţa
cu griji mărunte fără număr
insuportabile dureri..
Apoi veni plecarea spre orient
cu o corabie transparentă
pe punte marinarii beţi
se clătinau penibil
ca-n dansul lebedei între dulăi
iar eu .. o arătare de bohem bolnav
Departe mi-e clavecinul, tăcere şi uitare..
niciodată nu mi se oferă o sublimă sonată
şi nici o barcă singuratecă, pomul de basm,
cuibul cernit pe care noaptea
să-l farmece-n lumina-i de argint ..
Speranţa mi-e încă aromată de ierburi tinere, de trilul
unei privighetori în dimineaţa de primvară
de roza albă forfecată de un destin fatal
tot caut fericirea, dar vai, simt persecuţia timpului
tristeţea amforei, plină cu otravă divină
cauza turmentării în aceasta viaţă
cunoasterea finalului, mizeria umană
conştiinţa că suntem efemeri.
Am spaima orbecăitului printre semnale de alarmă
spre necunoscut, spre inevitabil
coşmaruri ce-mi frământă somnul lăcrimat
din care nimeni nu mă trezeşte dimineaţa…
Postat in Ce e nou aici | 5 Comentarii »
***
http://www.tibick-indrikova.ro/photo.html
da da
uite cum mă pierzi
culcată pe spate
mi-a venit timpul
mă gândesc cât spune ceasul că e la tine
îmi închid ochii
mă văd cum te iau în braţe şi braţele cum mă iau pe mine
trec în lumea cealaltă
mă ştiu cum ţi-am dat peste mână şi mâna ta peste gură
văd cum dau colţul
mă plimb între amintire şi halucinaţie tu faci ce vreau eu
dau ortul popii
mă plâng pentru că părintele a refuzat să ne fie martor lângă dumnezeu
şi apoi
apoi
îmi sună ceasul
tu te cari
că ţi-a venit timpul
***
hai sa ne despartim
ca doi prieteni seculari
te imping la marginea hartii
acolo unde se schimba fusul orar
unde satelitii cad dupa ciocniri cu ingeri
este atat haos in haos,
iti spun cautand prin ciorapii de balet,
chiar megafonul suna mai ragushit
nici astronomul amator nu-si mai bea ceaiul
stelele au plecat in pribegie
femeile dospesc priviri in sutiene
pacea nu a venit calare pe un magar alb
briciul lipseste de la apel
in sertare gasesc doar rujuri si crema de maini
mirosul ranced binecunoscut
scrisori nedeschise
scrisori netrimise
manuscrisul din care smulgeam foi
ca sa rulam tigari militare
fumate pana la strofa cu mourir d’amour
apoi suna goarna de dimineatza..
===
m-am plictisit de vise
trec pe langa tufa de iasomie
ce am avut azi?
munca, nervi, telefoane
nimic implinit
nici o emotie de tinut minte
insomnia da din umeri
imi face ea o lista:
sa rearanjez peisajul
sa nu repet greseli din trecut
sa ud iasomia
sa nu mananc mere, nu au destul dramatism
asta e !
imi lipseste pasiunea, zborul, caderea, vanatoarea
prabusirile, panica, flirtul.. dar mai ales
lipsete vantul care sa scuture ciorchinii de struguri
si tremurul petalelor in vaza de portelan.
pe scurt .. imi lipsesti tu.
===
o calatoare la clasaaaaa treiaaaaa
a fost dezbracata la piele
de granicerii flamanzi de sex
in igrasia bocceleleor
am gasit un roman necitit
povestea perfecta a necinstirii
fecioarelor de blonda suvitza
stranie incercare de seductie casta
cu cizma in bot, fugeam suta de metrii
cu o viteza ametitoare la curbe
cu sete de victorie spartana
puii mei, ce puii mei
derbedei din lacul Tei
aruncati cu pietre-n miei
jale, jale in chiloti
goblen patat de hotentoti
peste pat un trup sculptat
langa pat un magistrat
legat la cap, impaiat
golit de creer, de ficat, de electroliti, de curaj
un micro-cefal ce mai
un zero, un nimeni, un kaka
vorbeam si noi paca paca
mai trecea vremea
mai opream pe la o carciumaaaaaa
eram la varsta exercitilor de imaginatie.
===
Stau cu maţele tale încolăcite prin piept
miroase brusc a sub poduri şi a spaimă
o umbră
trece glonţ prin tine vreo amintire
crampe de când erai sugar sau dorinţe marine
stau cu maţele încolăcite peste tine
aşa ne vine
nu e bizar că unii vor să se descalţe să alerge prin iarbă la răsărit sau iarna
tralala
îmi ajunge să vreau să ne încâlcim
joc când eram copiii lui ceauşescu
să mă încălcesc
cu oricine
gândind un pic că fiecare
e o mână de maţe
de la ce nasc femeile la primele crampe
te dor deci
***
Ba vom trai in reversuri draga prietena
cu barba in vant mirosind a laguna
cu scoici in par, bezmetice vedenii parcelate
monumente funerare trase de cai invers inhamati
inaripati dar legati de picioare
flamanzi dar prea nobili de a o spune in microfon
mustind a dragoste din ochi
gata de razboi spartan
dus pentru tine chiar 200 de ani de va fi nevoie
si inca 200 ca sa oprim simbolurile ce ne invada
spatiul scolastic
teritoriul euclidian
masa la barul unor defuncti stramoshi
paharul cu vodca si praf de stele
zambetul coditzelor tale atat de blond banal
uitate in patul unui poet comunist
ce miroase a cetina si revolutie
si scrie doar cu mana stanga
povesti exotice in care eu mor si
tu dispari defiecaredata.
Postat in Ce e nou aici | No Comments »
NuNu Object ( ceramica + bronz)
<< La hotel, caii: doi stateau in iarba, ca si cum asteptau; in
liniste, cumva grabiti; cel alb sclipind usor, ca o stea in tavanul
unui dormitor de copil. Al treilea si al patrulea stateau pe drum,
langa gardul viu, cu parul negru, stralucind.
CAII: Niciodata nu-i cum am planificat.
UMBRELE CAILOR PE DRUMUL DE PRAF: Mi-as dori sa fi facut mai mult.
CAII: Noi vrem violenta, astfel incat sa putem izbi si rupe lumea in trei.
UMBRELE CAILOR PE DRUMUL DE PRAF: Sunt neputincioasa, nu pot sa te ajut.
CAII: Nu ne lipseste decat scanteia.
UMBRELE CAILOR PE DRUMUL DE PRAF: Cand o sa se intample, spune-mi ce sa fac.
- Doamne, spuse Pilar.
- Poate ca locuiesc aici, spuse Hand.
Caii nu aveau nici o valoare simbolica.>>
(traducere : Dorina )
++++
Garbarek era la ultimul song cand umbra unui vultur il plesni peste obraz:
Ce vrei ? intreba obosit
- ficatul tau zise pasarea si se aseza intre saxofon si partiturile jerpelite pline de pete
de la caii nebuni ce rumegau partite si mai ales regurgitau requieme la patru voci, basca mizerere la care repetau mereu si mereu cu voci ragusite mizeria umana care ii tintuia in staule nelocuibile, in imposibile galopuri peste crestele unor munti imaginari acoperiti de zapezi sicataracte inghetate, de colibe cu fumuri in care zaceam hipnotizati visand pariuri si femei frumoase castigate la carti, Pilar fuse una din ele, tocmai nascuse un fecior din flori cu par de sarma argintie si ochi negri din care tzasneau focuri si mocneau dorinte absconse
ca insusi generalul veni calare sa-i vada cu o liota de saltimbanci si netrebnici de nu mai era loc la nici un hotel
intre Maraicaibo si Ascension, toti se imbulzeau sa-i pipaie si sa-i atinga coplesiti de maretia clipei, nici nu bagaram de seama ca vulturul isi luase zborul cu piruete simbolice, de falnica pasare nobila fara de cuib…
Postat in Nonclasificat | No Comments »
-
Blog Stats
- 15,834 hits
categorii
-
Recent Posts
-
comentarii recente
Odessa on Marius Wittner adrian on Marius Wittner 
rameau on Marius Wittner Odessa on Marius Wittner Odessa on Marius Wittner -
Pagini
- Adrian Grauenfels
- Alice
- Avigdor Arikha-Pictor
- Bianca Marcovici
- Bird44
- Dan Predescu
- Gherasim Luca
- Hana Segal
- In vizita la Ussais
- Interviu cu Adriana Ausch
- Ioana Barac Grigore
- Jaiku
- LUMINA LOR - mw2008
- Luminita Petcu- Poezie si imagini
- Marga - Ceramica vorbelor
- Marina Nicolaev
- Marius Wittner
- MYSTIC - MW2007
- Narcisa Mihai
- Nemaipomenitele cugetări ale mătuşii Mercedes
- O trecere prin Vicenza
- Placido - Dan Predescu autor
- Recomandari Muzicale
- Revista Alge
- Starea Planetei-acum
- Tatal mielului de Dan Predescu
- Tibick Indrikova
- USA DE BISERICA
- Yad Vashem-Muzeul Holocaustului
- Şoşana şi Crocodilul
Blogroll
- A trip to Italy- Sept 2007
- ALMA
- Capodoperele lui Rameau
- Carmen Visalon
- carmen+adrian
- Gherasim Luca
- ioana florea
- Ion Danu
- Ion Vincent Danu
- Krasavita Alice
- Manifestul NuNU
- Marga Ceramica
- monica fagetean
- OMNIGRAPHIES
- Palavre
- Picturile zilnice ale lui Ion Vincent Danu
- Poezie si proza on line
- Revista Pasagerul
- scenarista
- Suprarealism
- Tibick Indrikova-aventuri vizuale
-
Meta
